Targ de antichitati pe Kisselef - o idee faina sa ai un flea market acolo unde lumii ii place oricum sa se plimbe duminica. O renastere a ideii de Corso/Strasse, locul unde vezi ce palarie noua are Piscupeasca.
Noi am vazut:
- o floare ce dadea culoare zgarie-norilor din jur (asta nu era in targ!)
- o casa pe care nu am mai vazut-o nicioadata - o fi rasarit zilele astea din povestile lui Allende sau Byatt/Christabell LaMotte? Invelita in iedera si apasata parca de copaci, abia abia poti sa mai vezi ceva din ea, parasita cu geamurile sparte catre cer, desi e plasata splendid in Piata Victoriei chiar in stanga guvernului. Ce o fi cu casa asta? Inca o victima a modernizarii fortate a Bucurestiului viitorului? Astept sa citesc despre ea articolul dlui Pippidi in Dilema. Oricum, asta e tot ce am putut vedea:
Later edit: am aflat, este Casa Oromolu, situata in apropierea Guvernului, construita in 1823 si incendiata in februarie 2009 (din fericire a ars doar o incapere si casa pare puternica!). Pe lista exproprierilor solicitate de Ministerul Culturii alaturi de alte case sau monumente (cum ar fi Moara lui Asan).
Citand din articolul lui Andrei Pippidi din Dilema Veche (deja scrisese despre ea, trebuia sa ghicesc!): "Operă a lui Petre Antonescu, fruntaş al şcolii româneşti de arhitectură dintre cele două războaie, casa de la nr. 8 de pe bulevardul Aviatorilor trebuie păstrată ca imagine a unui stil de viaţă şi a esteticii unei epoci care nu se poate şterge din istoria noastră. Mişu Oromolu, care a locuit acolo între 1927 şi 1945, a fost un om ales, spirit studios, care a dovedit energie şi conştiinciozitate atît ca prefect (de Dolj în 1912-1913), cît şi ca guvernator al Băncii Naţionale (în anii 1922-1926). Alături de Titulescu, care-i era văr prin alianţă, şi de Take Ionescu, pe atunci şeful său politic, s-a străduit pentru intrarea României în lupta prin care s-a dobîndit Marea Unire. "
- un targ plin de de toate, dar in afara de clasicele vase argintate, bijuterii si ceasuri vechi, poze si ziare de inceput de secol (XX) - m-a intristat gandul ca cineva ar putea sa isi vanda pozele de familie, care spun atatea povesti, atatea vieti, nunti, reintalniri, calatorii (dar Ciprian mi-a spus ca singura explicatie ar fi ca sunt gasite in case dezafectate; ma tem ca oamenii sunt mai cinici decat atat, dar...), tablouri (falsurile pe care scria in colt Piliuta, Pacea, Grigore, Steurer, remarcabil tupeu!), ei bine in afara de clasicele acestea, iata aceasta margine de drum!
- scaune - scaunele? ar parea banal daca nu ar fi scaunele scorojite din curtea Muzeului de Geologie - ce cauta acolo? ce asteapta acolo?
No comments:
Post a Comment