Am fost pentru 2 zile la St Gallen, in estul Elvetiei, la un congres de oncologie la care am avut de tinut o conferinta despre metodele ecocardiografice noi in detectarea precoce a cardiotoxicitatii dupa chemoterapie. Conferinta faina, discutii interesante, mai interesant sa discuti despre supravietuitori a cate 3-4 cancere diferite (limfom, san si vezica de exemplu!!!) - si sa ma gandesc la rata de supravietuire a pacientilor cu cancer din tara, si la toate dificultatile tratamentului lor!
Cat despre aceasta parte a Elvetiei: nu m-a impresionat atat de tare pe cat ma asteptam, macar prin impecabilitatea oraselor si oamenilor. Un aspect de tara occidentala obisnuita, poate mai multe magazine de ceasuri si bijuterii si oameni aparent fara nici o grija, cu execptia celor cu look de businessmen. Case si frumoase si urate, strazi si curate si murdare, trenuri ca in Belgia (evident, nu ca in Romania totusi :-). In schimb cea mai mare aseanare pe care am gasit-o locurilor a fost cu Valea Prahovei, zona Breaza sau Sinaia. Mult verde, dealuri si munti cu pasuni, multe vacute ca in reclamele de ciocolata (si multa ciocolata....), case risipite.
Orasul St Gallen se lauda cu o istorie aparte, aparand in jurul unei manastiri fondata inca de prin anii 800 de catre un calugar irlandez pribeag, Gallus. Si intr-adevar am vazut in biblioteca manastirii harti din jurul lui 1200 pe care St Gallen si alte orasele din jur deja apareau.
Manastirea - devenita prin daramari si reconstructii o splendida catedrala baroca, este celebra pentru biblioteca ei, o bijuterie in lemn plina cu unele dintre cele mai valoroase carti vechi de limba germanica.
In jurul ei a aparut orasul "vechi", cu case cu muscate la ferestre, cafenele, magazine, si mai ales balcoane care mai de care mai artistic pictate sau sculptate, asa cum puteti sa si vedeti!!!
