duminica de vara cu Ioana

Mi-am dat seama ca nu v-am aratat niciodata poze din Leuven. Si e atat de frumos! L-am descoperit prima data cand am venit aici, apoi zi de zi, dar ma plafonasem un pic - la drumul spital-casa si strazile principale. Azi plimbandu-ma cu Ioana l-am redescoperit si l-am fotografiat, asa ca vi-l arat.
Deocamdata cateva poze, sub soarele ca de vara, in Grote Markt, Grand Beguinage si Gradina Botanica.
Bicicletele - vorba Ioanei: "Acolo se tineau inainte caii, nu?"; deci caii moderni ai Leuven-ului.
In rest, flori, soare si mere.

unde in grecia?

Stiu ca sunt in Belgia, dar acum traiesc episodul Grecia. Fiindca am trei colegi greci, v-am mai spus: Elsa si Christos in laborator, si prietenul lor Dimitris. Toti trei voluntari sanatosi in studiul meu de imagistica vectoriala a velocitatilor miocardice (asta ca sa nu credeti ca am venit aici doar ca sa scriu bloguri....). Sunt ei cam taca-paca un pic (agitati, vorbesc tare, ca grecii adica), dar simpatici.
Si asa a tot venit vorba despre sfertul meu de sange grecesc, si uite asa, de la unii de la atii, adica de la ei si de la mama, aflu detalii. Si aflu ca de fapt regiunea aflata langa Ioannina de unde au venit strabunicii mei se numeste Zagoria, in Epir, in nordul Greciei. Inca nu am gasit localitatea. Mama spune Dragoi, grecii mi-au promis ca afla cum se numeste exact! Sunt curioasa cu ce poze mai apar!
Dar pana atunci, de ce oare toata lumea se duce in Grecia la mare? toti la Paralia, in Halkidiki si pe insule (acolo de fapt stiu). Pentru ca in muntii Pindului, in nord, pare splendid.
Iata poze...
In rest - citesc Dilema veche si Catavencu, aduse de Ioana de la Bucuresti. Si plonjez in atmosfera balcanica (mai ales prin Catavencu!). Si Vama veche s-a despartit - imbatrinim - sniff sniff :-)

toamna peste turle

Cred ca de data asta chiar vine toamna. Si e chiar 19 septembrie, de ce n-ar veni? Luni incepe si anul universitar, cred ca nu mi-am dat destul seama ca prima perioada a fost de fapt de vacanta.
Ei bine, m-am decis atunci si eu sa-mi iau un weekend off. La Paris... Mmmmmm... Abia astept. De vineri pana duminica, la Monica. Si cei 4 pushti simpatici. Nici nu stiu cum sa ma impart intrea ei toti, Calina, Charlotte, Geanina. Noroc ca nu mai sunt la Paris si Ana si Tudor - desi cred ca puneam de-o petrecere atunci. Oricum, daca e sa ma ploua, macar sa ma ploua la Paris!
Merg cu autocarul, 4 ore. Thalys facea 1 ora si jumatate, dar de 3 ori mai scump. Vorba grecoaicei mele Elsa: macar cu autocarul nu treci prin tuneluri si vezi peisajul. Asa e: partea plina a paharului!
Si apropo de greci (care sunt 3 in jurul meu, si deja cam jumatate din voluntarii mei sanatosi la studiu...) mi se spune ca bunicul meu provine probabil din zona satului Syrrako, langa Ioannina, de unde au plecat multi greci catre Romania la inceputul secolului XX. Christos mi-a aratat si poze faine de acolo si va arat si eu una. Mi-ar place sa merg acolo - in nordul Greciei, in munti.
In alta ordine de idei, sa mergeti sa vedeti The Sentinel cand vine in Bucuresti. Micheal Douglas - inca foarte sexy, la fel Kim Basinger. Eva Longoria inca banala, desi sexy. Dar subiectul foarte destept - din seria The Game, Traffic. Am devenit oare fan Michael Douglas? Oricum, mai degraba decat Catherine Zeta-Jones... (pfui. consumism hollywoodian, ma mir ca n-am cumparat Vanity Fair cu Suri Cruise-Holmes...)

Giorgio di Chirico

Pentru ca m-ai intrebat cum arata Giorgio de Chirico de care m-am indragostit! Oricum, sa stii ca e pe locul doi, dupa tine...
Si Melancolia lui...
Sarutare!

arta moderna deci

Cred ca observati ca pozele sunt un adevarat puzzle al artistilor. Va ramane sa ghiciti care cui ii apartine! (hai ca nu-i greu...)
Imi pare rau, dar nu sunt inca prea priceputa in postari din astea complexe, that's why!

Si acum pozele pentru ieri!

duminica cu lumina argintie

Atat mi-am dorit ca azi sa nu fie soare, ca sa nu ma coc in studioul meu cel insorit (prea insorit dimineata), ca mi s-a indeplinit dorinta. Afara e un aer nemaivazut: argintiu. Parca e ceata, dar nu e; parca e brumat, dar nu e frig. E doar toamna.

Iar in camera e perfect, cu fereastra larg deschisa. Si foarte liniste: zi fara masini in Belgia. Imaginati-va cum ar fi asta in Bucuresti...

Ieri in schimb a fost o zi de vara de tipul "doua bretele". Cald, monser!

Dar eu am pacalit-o un pic stand in muzeul de arta moderna in Bruxelles. Unde era racoare. De fapt am zappat prin arta belgiana. Am fost si in sectiunea Breughel, unde m-am amuzat de cat de jucaus poate parea. Cred ca daca ai in casa un tablou al lui (mmmmm...) nu-ti ajunge un an sau o viata sa tot descoperi detalii amuzante. Parca se juca punand cate ceva in fiecare loc, un copil, un betiv, o nunta, o femeie (inclusiv una care cand dansa intr-o hora i se vedea fundul!).

Si apoi am ajuns la arta moderna. Pana la Magritte, ptr care ma dusesem, l-am descoperit pe Rik Wouters, si m-am indragostit de Giorgio di Chirico. Iar Magritte - pacat ca unele tablouri erau plecate la Tokyo la o expozitie. Mi se pare fabulos. Si celalalt, poetul devenit artist, Marcel Broodthaers. Cu panoul lui cu scoici, si taburetul cu coji de oua, borcanul cu un ochi pozat, si bineinteles simbolul national, ceaunul (rosu!!!) cu scoici. Si poetic: sticla pe care scrie "ploaie" Si ma incanta ca in 2007 se deschide tot pe Mont des Arts chiar un Muzeu Magritte, cred ca voi sta numai acolo... in weekenduri bineinteles.

Tablourile ca tablourile, dar am fost fascinata de japonezele din expozitie. Erau doua, genul fashion-victimes, imbracate gen Yves St Laurent combinat cu Vivienne Westwood. Galopau un pic in fata tablourilor, si din cand in cand fotografiau fie cate un tablou fie cate o eticheta a tabloului. Oare ce era in mintea lor? Poate ca de fapt inteleg tot atatea cat noi, poate ca de fapt li se pare la fel de ciudata arta asta europeana cat nu s-ar parea cea japoneza. Oricum, spectacol in spectacol...

Pe curand!

 

veselie de kermis

Cand se veselesc, oamenii astia chiar stiu sa o faca. Au creat un club al barbatilor, impartit in functie de anii de nastere. Deci are sectiuni: pentru cei nascuti in 1924, in 1945 sau 1978 si asa mai departe. Si o data pe an sarbatoresc in centrul orasului, fiecare grup facand parada cu un anumit sacou cu "stema anului" si cu un steag. Ocazie de plimbare si distractie pentru ei si familiile lor, incheiata in berarii, retsaurante sau probabil acasa.

Asta a fost duminica. Erau amuzanti cei din 1925 care pareau mai tineri decat unii din 1945. Selectia naturala probabil.

Invitati speciali, o trupa de scotieni in kilturi cantand la cimpoaie prin tot orasul.

Soare si lumea mancand inghetata.

Norocul meu: pot privi astea si din strada, dar si de la fereastra: aflu cam tot ce se intampla in piata centrala fara sa fiu in zarva evenimentelor.

Dar doar in weekend.

In timpul saptamanii nu stiu nici cum e afara, decat soare vs. innorat. Traiesc sub sticla... Si asta la propriu.

Stiinta dulce stiinta...

Sweet IQ are blog!

Sweet IQ are blog!
Buna dimineata!
Weekendurile sunt intr-adevar zile minunate. Mai ales cand e soare, ceea ce aici in Belgia e lucru rar, cu atat mai pretios. Soare si un pic vant, si te poti plimba prin Bruxelles seara sa dai de felurite minunatii. Un concert de muzica clasica la coltul unei biserici, trei viori si un contrabas. Se ridicau in aer mult mai fain decat la Ateneu de exemplu, mai plin de viata. Apoi in Grande Place un fe de festival al unor grupuri de cantareti traditionali din regiuni diferite ale Belgiei. Imbracati in costume de catifea grea, verde sau rosie sau albastra, cu trompete si tromboane. Veseli si ei si publicul.
Si magazinele de ciocolate si de gauffre cu frisca sau apsuni sau inghetata decshise tarziu pe stradutele din zona veche a orasului.
Adevarul ca e o frumusete sa te plimbi liber si fara griji...
Sweet IQ

Este doar o prima incercare, pentru ca este sambata si soare - oare cum este sa ai un blog? Asta pentru ca nu de mult ma intrebam ce este acela un blog, asa incat am evoluat foarte mult in doar cateva luni!