Si iata-ne din nou la munte!

De data asta la Rasnov; de fapt la o revedere draga, cu prietena mea din liceu si pustii ei super-simpatici, am retrait prin ochii lor copilaria alregand prin si pe langa cetatea Rasnov, mancand zmeura din pahar de plastic si jucand un fel de "cald-rece" numit "le mot misterieux".

Uite o poza (tot de sus!):

Si iata-ne la munte!

Weekend de vara-toamna - am decis sa vedem muntele si sa ajungem la el pe alt drum decat faimosul DN1. Asa ca am luat-o pe la Targoviste. Am revazut Mogosoaia si Buftea, am fost la Curtea Domneasca si am urcat in Turnul Chindiei (nu mai fusesem cred din scoala primara!), si apoi am urcat pe un drum tare frumos, impadurit, bine asfaltat (mai putin o portiune de 1 km aproape de destinatie) catre Sinaia.

Unde ne-a prins o ploaie teribila! A tinut vreo ora, timp in care am baut doua cafele bune la Coffee&You sub hotelul Sinaia privind ploaia...

Si apoi, am decis sa mai facem ceva ce nu mai facusem de multi multi ani, de cand Sinaia a devenit locatia congresului de cardiologie de toamna, si nimic mai mult. Sa urca la Cota 1400 (cu masina ;-), si sa ne uitam la cer mai de-aproape, si la vaile de sub noi.

Si iata:

Sus erau aburi de ceata, jos se vedeau petece insorite, si la Cota am vazut o ursoaica si 2 ursuleti catarati pe un tomberon, imuni la latraturile cainilor si flash-urile aparatelor!

Ce si cum sunt blogger-ii? (si rudele lor de pe Facebook)

Vacanta asta petrecuta in buna parte lucrand la calculator mi-a deschis noi perspective asupra lumii virtuale. Am descoperit ca in lipsa mea s-au petrecut atat de multe lucruri pe aici... Si asta fara sa ajung in Second Life :-)

Ei bine, am redescoperit placerea de a scrie pe blog, si cu ocazia asta am descoperit o intreaga lume de bloggeri. Unii foarte faini, pe care ti-e drag sa ii citesti ca sa vezi: ce au mai facut ei, ce se mai intampla in lume prin ochii lor, ce locuri faine mai sunt de vazut cat e lumea asta de mare sau ce chestii bune se pot gati de catre doua maini dibace. Si altele si altele.

Si stateam ieri la stop (totusi traficul lent inca exista!) si ma gandeam: ce e si cu blogurile astea? De ce scriem pe bloguri? De ce ne place un blog?

Hai sa va dau raspunsurile gasite de mine pret de cateva stopuri, si astept sa ma mai destepte unul-altul dintre bloggerii cu state mai vechi: scrii pentru ca:

- ai ceva de spus lumii: vrei sa transmiti un mesaj cu impact social, vrei sa protestezi sau ai "insight stories" pe care vrei sa le faci cunoscute

- esti extrovertit, si vrei sa impartasesti si altora ceea ce ai putea sti doar tu: locuri, carti, poze, muzici, povesti. Eventual mai ai si oameni dragi in strainatate, cu care nu apuci sa te mailuiesti prea des si atunci afla si ei ce mai faci tu. (eu cred ca astia suntem noi :-)

- esti foarte priceput la ceva si vrei sa stie si altii sau sa ii ajuti si pe ei sa se priceapa (blogurile de fotografie, de gatit, de shopping)

- prin asta sau prin atceva vrei sa creezi un trend, sa fii o inspiratie (aici cred ca pe primul loc e The Sartorialist)

Cat despre Facebook, ce sa mai spun? si bune si rele.

Bune:

- iti regasesti prieteni de care nu mai stiai de tare mult timp, din liceu sau din facultate, care au copii, au trecut oceane dar nu s-au schimbat mai deloc. Te pui la curent cu viata lor.

- vezi poze, multe poze, si e un fel de "voyeurism" despre viata altora :-)

- faci teste care te ajuta sa te cunosti mai bine - hahaha!

Rele:

- ca orice retea virtuala de prieteni - e virtuala! Adica de fapt doar crezi ca interactionezi cu ei, dar adevarata interactiune e acolo, afara, si e sigur mai adevarata!

- te face sa pierzi timp - te plimbi din poza in poza si din prieten in prieten si nu te-ai mai satura...

Asa ca, in concluzie, abia astept sa se termine vacanta! (ei, hai, stiu ca exagerez) Ca sa interactionez iar cu lumea reala, si sa revin aici numai cand am ceva de aratat, de povestit!

Pana una alta, hai sa va arat ceva nostalgic (de la Memorialul Sziget):

Si ceva amuzant (de pe drumurile Bucovinei):

Si doua poze faine de la o biserica din Bucovina pe care nu multa lume o stie: Balinesti (stiu ca in Bucovina am fost anul trecut, dar cat de fain e sa vezi poze de acum un an!)

Deci si altii gandesc asa!

Cititi http://www.serbanhuidu.ro/2009/va-acuz-de-m-am-saturat-de-romania/
Si totusi, desi un om public (prin pozitia sa de prezentator TV) a scris-o, desi a declansat pana acum 584 de comentarii toate super pozitive, tot pe ciutaci si de elodii auzim la televizor, nimic de bun-simt, nimic pentru viitor...
Stiu ca fiecare dintre noi excelam in a ne crea bula noastra de frumos, si chiar reusim, dar e o bula, tare usor de spart exact de mitocanii din poveste...
Uf, sunt cam pesimista social azi!

pe fondul vestilor alarmiste (probabil realiste) pentru bugetari...

...va sugeram sa va pregatiti prin rasfaturi pe care s-ar putea sa nu ni le mai permitem in vremea recesiunii adevarate!

Ciocolateria (sau cioco-gelateria) Venchi de pe Calea Victoriei, inspre Piata Victoriei.

Inghetata de ciocolata amara, de ciocolata cu ardei iute, de caise cu bucatele de fructe sau de mure, de kiwi, si mai mult - isi schimba aromele din 2 in 2 zile!

Delicios!

despre o noua duminica

Cate lucruri diferite intr-un perimetru de 500 metri...

Targ de antichitati pe Kisselef - o idee faina sa ai un flea market acolo unde lumii ii place oricum sa se plimbe duminica. O renastere a ideii de Corso/Strasse, locul unde vezi ce palarie noua are Piscupeasca.

Noi am vazut:

- o floare ce dadea culoare zgarie-norilor din jur (asta nu era in targ!)

- o casa pe care nu am mai vazut-o nicioadata - o fi rasarit zilele astea din povestile lui Allende sau Byatt/Christabell LaMotte? Invelita in iedera si apasata parca de copaci, abia abia poti sa mai vezi ceva din ea, parasita cu geamurile sparte catre cer, desi e plasata splendid in Piata Victoriei chiar in stanga guvernului. Ce o fi cu casa asta? Inca o victima a modernizarii fortate a Bucurestiului viitorului? Astept sa citesc despre ea articolul dlui Pippidi in Dilema. Oricum, asta e tot ce am putut vedea:

Later edit: am aflat, este Casa Oromolu, situata in apropierea Guvernului, construita in 1823 si incendiata in februarie 2009 (din fericire a ars doar o incapere si casa pare puternica!). Pe lista exproprierilor solicitate de Ministerul Culturii alaturi de alte case sau monumente (cum ar fi Moara lui Asan).

Citand din articolul lui Andrei Pippidi din Dilema Veche (deja scrisese despre ea, trebuia sa ghicesc!): "Operă a lui Petre Antonescu, fruntaş al şcolii româneşti de arhitectură dintre cele două războaie, casa de la nr. 8 de pe bulevardul Aviatorilor trebuie păstrată ca imagine a unui stil de viaţă şi a esteticii unei epoci care nu se poate şterge din istoria noastră. Mişu Oromolu, care a locuit acolo între 1927 şi 1945, a fost un om ales, spirit studios, care a dovedit energie şi conştiinciozitate atît ca prefect (de Dolj în 1912-1913), cît şi ca guvernator al Băncii Naţionale (în anii 1922-1926). Alături de Titulescu, care-i era văr prin alianţă, şi de Take Ionescu, pe atunci şeful său politic, s-a străduit pentru intrarea României în lupta prin care s-a dobîndit Marea Unire. "

- un targ plin de de toate, dar in afara de clasicele vase argintate, bijuterii si ceasuri vechi, poze si ziare de inceput de secol (XX) - m-a intristat gandul ca cineva ar putea sa isi vanda pozele de familie, care spun atatea povesti, atatea vieti, nunti, reintalniri, calatorii (dar Ciprian mi-a spus ca singura explicatie ar fi ca sunt gasite in case dezafectate; ma tem ca oamenii sunt mai cinici decat atat, dar...), tablouri (falsurile pe care scria in colt Piliuta, Pacea, Grigore, Steurer, remarcabil tupeu!), ei bine in afara de clasicele acestea, iata aceasta margine de drum!

- scaune - scaunele? ar parea banal daca nu ar fi scaunele scorojite din curtea Muzeului de Geologie - ce cauta acolo? ce asteapta acolo?

Oana Pellea

Ce minunatie! Ce om splendid! Si nu exagerez cu nimic, desi poate suna exagerat, venind fara sa o cunosc personal. Dar senzatia mea a fost ca cititind cartea, nu o descoperi pe ea (desi Doamne, ce om!), ci te redescoperi pe tine. Si asta - ce dar!
Ne temem in viata de zi cu zi de sentimente extreme, de bucurie sau durere, traim caldut, constant, odihnitor (desi ne plangem mereu de oboseala!). (daca as scrie in franceza as zice "on" ca sa nu zic "je"). Sau poate nu stim sa privim, sa ascultam? Nu avem aceleasi organe vitale? Sau poate nu vrem sa punem in ganduri articulate ceea ce simtim puternic (durere si neputinta cu fiecare pacient care ne bantuie noptile, uriasa bucurie cu o salvare, sperante sfasietoare pentru un vis - singurul care pare de fapt important peste tot ceea ce inseamna cotidian). Si poate e nevoie sa fii mai aproape de Dumnezeu, macar cu o treapta mai aproape, ca sa fii atat de binecuvantat cu sufletul acesta de om?
Mi-a facut mult bine cartea asta, avea dreptate Ioana Parvulescu atunci cand a spus asta. Deci exista astfel de oameni? si sigur ca sunt mai multi, nu e ea singura. Unde sunt?

It's never lupus!

Dedicatie speciala pentru Ciprian si toti fanii adevarati ai lui Dr.House, care, ca si noi, nu rateaza nici un episod de joia seara la ora 23 pe TVR1:



Ati observat noua mea pasiune pentru inserturi YouTube? O sa-mi treaca :-)

pentru alta dimineata de vara...

Pentru ca zilele astea caldura e prea mare, serile sunt singurul moment cand poti respira, dar bucuriile sunt in fiecare lucru mic, plimbari cu mama, prieteni regasiti, promisiunile unor seri frumoase cu ei, culori si miros de iarba cosita, iata ceva cu adevarat frumos



Simtiti? poate fi si racoare la 40 de grade!

Marianne Faithfull...

moda urbana si nu numai

In Bucuresti, e suficient sa te postezi la Piata Romana, Universitate, sau pe Kiseleff / in Herastrau in WE.

Si daca vrei sa compari cu ce se intampla la NY/Paris/Milano, atunci check:
- http://thesartorialist.blogspot.com/
- http://www.garancedore.fr/en/
Pentru Bucuresti, uneori la fel de galmour (uneori nu)
- http://www.streetascatwalk.ro
- http://urbnstyle.blogspot.com/

Gata, la munca...

dimineata de vara

Si pentru ca nu numai searile, dar si diminetile pot fi faine vara in Bucuresti, lista de duminica este:
- Targul Mestesugarilor de pe Kiseleff: ceramica de Korond frumoasa (mai ales cea verde si albastra); ii, pietre semipretioase, mobila pictata si anticari; evident ca e si kitsch, dar e si fain. Un tata artist juca sah cu fiul lui de vreo 7-8 ani
- copiii vizitau Vara Cristalelor la Muzeul de Geologie. Noi nu. Un pic dezamagiti ca s-a inchis cafeneaua muzeului inainte sa profitam si noi de ea
- la Starbucks: lume lume, de toate varstele (doi domni la o masa, la alta un domn de vreo 70 de ani a baut un espresso; 4 prietene la o masa parca desprinse din Sex&the City; cupluri; laptopuri colorate; noi); deliciosul Strawberry&Creme Frapuccino (paharul Venti poate fi cam mare, dar Grande merita!)

- apoi carti bune (excelenta "Pasiune" de Byatt) si relaxare...

vara in Bucuresti

Incredibil! In primele zile in care stiam ca urmeaza 3 saptamani de Bucuresti in fata calculatorului, pentru a scrie stiinta, a face stiinta, a sintetiza stiinta (how cool!), credeam ca ma va innebuni caldura si plictiseala!
Ei bine, lucrurile se arata cu totul altfel: abia vara Bucurestiul devine interesant, plin de viata normala, linistit in acelasi timp (traffic-wise), si plin de ... chestii! mai ales seara cand se face racoare si oricum te doare spatele de la atata stat la laptop!

De exemplu, ieri am descoperit Gradina Verona (in spate la Carturesti), cu stropitorile ei care te racoresc, si mai ales cu limonada Verona, botezata de noi mentolada, fiindca menta e cea care schimba tot gustul, si e absolut delicioasa!

Acu' 3 zile am descoperit cinema-ul de la MTR (puteti sa primit si programul prin newsletter daca va abonati la http://www.muzeultaranuluiroman.ro/. Am vazut un film frantuzesc "Comme une image" , un nou Agnes Jaoui si Jean-Pierre Bacri, cu toata atmosfera aceea intello interiorizata usor aroganta frantuzeasca.

Iar daca vreti sa mancati ceva bun ca si cum ati fi in vacanta la Bran-Moeciu sau in alte locuri umbroase, mergeti in WE la Targul Taranului (vezi detalii la http://www.muzeultaranuluiroman.ro/index.php?page=acasa&link=52) sa cumperi branza cu chimen, cu busuioc, cas afumat, miere, paine cu cartofi si chiar niste legume, plus un super serbet de lamaie sau de menta. Iar la iesire un buchet mare de orice fel de flori de la Piata de Flori Cosbuc de vis-a-vis!

Plus recomandam quiche-le cu spanac de la Chez Paul, iar ca hipercalorigen patiseria cu ciocolata si amande tot de acolo pe care ne-a adus-o Ilincuta sa ne ingrase!

Si tot asa...
Deci, traiasca vacanta de vara in Bucuresti!