duminica cu lumina argintie

Atat mi-am dorit ca azi sa nu fie soare, ca sa nu ma coc in studioul meu cel insorit (prea insorit dimineata), ca mi s-a indeplinit dorinta. Afara e un aer nemaivazut: argintiu. Parca e ceata, dar nu e; parca e brumat, dar nu e frig. E doar toamna.

Iar in camera e perfect, cu fereastra larg deschisa. Si foarte liniste: zi fara masini in Belgia. Imaginati-va cum ar fi asta in Bucuresti...

Ieri in schimb a fost o zi de vara de tipul "doua bretele". Cald, monser!

Dar eu am pacalit-o un pic stand in muzeul de arta moderna in Bruxelles. Unde era racoare. De fapt am zappat prin arta belgiana. Am fost si in sectiunea Breughel, unde m-am amuzat de cat de jucaus poate parea. Cred ca daca ai in casa un tablou al lui (mmmmm...) nu-ti ajunge un an sau o viata sa tot descoperi detalii amuzante. Parca se juca punand cate ceva in fiecare loc, un copil, un betiv, o nunta, o femeie (inclusiv una care cand dansa intr-o hora i se vedea fundul!).

Si apoi am ajuns la arta moderna. Pana la Magritte, ptr care ma dusesem, l-am descoperit pe Rik Wouters, si m-am indragostit de Giorgio di Chirico. Iar Magritte - pacat ca unele tablouri erau plecate la Tokyo la o expozitie. Mi se pare fabulos. Si celalalt, poetul devenit artist, Marcel Broodthaers. Cu panoul lui cu scoici, si taburetul cu coji de oua, borcanul cu un ochi pozat, si bineinteles simbolul national, ceaunul (rosu!!!) cu scoici. Si poetic: sticla pe care scrie "ploaie" Si ma incanta ca in 2007 se deschide tot pe Mont des Arts chiar un Muzeu Magritte, cred ca voi sta numai acolo... in weekenduri bineinteles.

Tablourile ca tablourile, dar am fost fascinata de japonezele din expozitie. Erau doua, genul fashion-victimes, imbracate gen Yves St Laurent combinat cu Vivienne Westwood. Galopau un pic in fata tablourilor, si din cand in cand fotografiau fie cate un tablou fie cate o eticheta a tabloului. Oare ce era in mintea lor? Poate ca de fapt inteleg tot atatea cat noi, poate ca de fapt li se pare la fel de ciudata arta asta europeana cat nu s-ar parea cea japoneza. Oricum, spectacol in spectacol...

Pe curand!